Vă mai amintiți ultima partidă în care campioana a părut atât de fragilă într-un meci contra vicecampioanei? Handicapată de nevoia firească de fonduri care a făcut-o să se debaraseze, contra cost, de cei mai buni jucători, Viitorul apelează la ambiție, la memoria recentă și la copii contra unui FCSB care vine din postura de gigant cu mușchii umflați. Umflați de parcursul european, umflați de vedetele pe care le-a atras în lot și de declarațiile unui finanțator-antrenor principal care dictează nu doar alcătuirea lotului, ci și primul „11”. Fotbal românesc în toată splendoarea lui.
Previzibil. Cuvântul cheie. FCSB e echipa sigură în start, echipa care construiește în fața unei defensive atente. Viitorul fură atenția cameramanilor doar atunci câd mingea ajunge la Cicâldău, autor de „floricele”, dar și atunci când pressingul agresiv dă roade. Presiunea oaspeților e sterilă, însă în primele 20 de minute sunt reclamate trei penalty-uri. Un presupus fault la Alibec, un presupus henț în careu și un presupus fault la Budescu. Toate refuzate de Găman, cel care îi dă un „galben” lui Budescu ca să calmeze spiritele. Sau cel puțin așa presupune el. Viitorul prinde curaj după 20 de minute în care FCSB arată că mușchii sunt rezultatul steroizilor. Umflarea artificială nu dă roade. Sau nu mereu. Chițu întoarce în centrul careului, Lopez șutează cu sete, însă Bălașa se aruncă în fața glonțului și îl salvează pe Vlad de o minge grea. Dar mingea grea vine. Eric e la marginea careului, fundașii FCSB dorm și îl lasă să-și așeze mingea pe stângul, iar racheta se oprește în plasă. Campioana are 1-0 după jumătate de oră, grație jocului mai inteligent.
FCSB răspunde, dar cu mai multă agresivitate decât cu fotbal. Atacuri avântate, fără organizare, fără prea multe idei. Budescu face o „foarfecă” din careul mic după o ieșire ciudată a lui Rîmniceanu, însă același portar se repliază și respinge. Campioana a scăpat de jucătorii cu experiență, dar pare că știe să se apere. Cu siguranță știe că FCSB s-a specializat în reveniri în acest sezon.
Inteligența. Argumentul care bate banii
Budescu nu mai poate? Unul dintre fotbaliștii activi ai lui Dică, Budescu rămâne la vestiare. Probabil din cauza extenuării, nu ca Enache. Fundașul dreapta e și el înlocuit pe motive de prestație slabă. Dică forțează cu Teixeira și cu Golofca. Însă jocul vicecampioanei e slab, totul în timp ce Viitorul se apără precis și iese din defensivă cu pase rapide, din prima, pase care destabiliează serios apărarea greoaie a lui Dică. Inteligența în joc e mai importantă decât shoppingul pe bani mulți? Depinde fotbalul din Liga 1 mai mult de inspirația și priceperea antrenorilor decât de numele trimise pe teren? Să vedem! Chițu scapă singur, la FCSB e degringoladă, însă șutul e pe Vlad. Intră și Florinel Coman în locul lui Man. Toate armele sus!
Impotența capătă noi sensuri și atrage poza echipei lui Dică. Atacul de milioane de euro nu există, mijlocul în care e Teixeira e sărit cu mingi înalte, către un Alibec izolat. Viitorul, cu puștii pe teren, pare echipa mai experimentată. Ține mingea, Cicâldău driblează cerebral, Țâru pare că are telecomanda de la barierele apărării, totul pare perfect. FCSB nu mai are nici argumentul „adversarii s-au apărat aglomerat”. Ai lui Hagi știu să gestioneze și finalul. Drăguș ratează uriaș pe final de meci, după un contraatac, însă campioana rămâne în pressing avansat până la ultimul fluier al lui Găman. Viitorul câștigă, face 11 puncte, și iese cu capul la suprafață dintr-o zonă mlăștinoasă a clasamentului. Pentru FCSB, înfrângerea poate însemna depărtarea la patru puncte de CFR Cluj, echipă care încă nu a jucat în această etapă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER